Dupa ce a monitorizat, ca membra a Delegatiei CE, protectia copilului din Romania, Roelie Post a scris o carte in care sunt relevate aspecte importante despre adoptiile internationale din Romania.
Roelie Post considera ca miza lobby-ului feroce pentru reluarea adoptiilor internationale este salvarea celui mai cautat sortiment pe piata: copiii albi est-europeni.
Care sunt, in opinia dvs., cele mai importante aspecte pe care le releva cartea “Romania For Export Only – The untold story of the Romanian orphans”, pe care ati publicat-o recent, in tara dvs., Olanda?
Cred ca aceasta carte dezvaluie, clar, care este miza lobby-ului “feroce” la care a fost supusa Romania, pe plan international, pentru a-si relaxa noua legislatie in domeniul adoptiilor internationale. De asemenea, prin relatarea evenimentelor concrete la care am fost martora in cei opt ani in care m-am ocupat de monitorizarea “dosarului copiilor din Romania”, cred ca aceasta carte dezvaluie mecanismele dupa care a functionat coruptia in domeniul adoptiilor internationale, aducand la lumina si numele multor personalitati interne si internationale implicate in aceste complexe combinatii.
Acest lobby continua si in prezent. Care este miza lui?
Considerati o marfa, copiii adoptati international prezinta mai multe “sortimente”: albi, negri, galbeni. Daca Romania nu reia adoptiile internationale, exista riscul ca si alte tari din zona, Bulgaria, Ucraina, Rusia, Republica Moldova, sa-i urmeze exemplul. Or, cei mai doriti si mai scumpi sunt cei albi, care provin din Europa de Rasarit.
Cum ati ajuns sa lucrati pe domeniul protectiei copilului din Romania ?
Cand, pe 1 martie 1999, am primit sarcina, in cadrul Comisiei Europene, sa ma ocup de “dosarul copiilor din Romania”, colegul de la care am preluat acest job mi-a spus: “Ai copii, ai distractie”. Colegul meu a fost cinic, dar, la acel moment, nu i-am inteles ironia.
Cat timp ati petrecut in Romania si cat ati reusit sa cunosteti din domeniul care va fusese incredintat?
In intervalul 1999-2005, am calatorit in Romania de mai mult de 40 de ori, ramanand aici, la fiecare venire, una-doua saptamani. Am reusit sa cunosc, prin contact direct, cam 90% din sistemul de protectie al copilului din tara dvs. si am devenit un expert in acest domeniu.
Cartea pe care ati scris-o se prezinta sub forma unui jurnal, in care ati consemnat, pe zile, o multime de lucruri concrete, la care ati fost martora.
Am selectat acele zile, in care s-au petrecut lucruri care, puse cap la cap, spun povestea nestiuta a “orfanilor” din Romania. A iesit o carte care relateaza, din diferite unghiuri, felul in care politicile globale si interesele private concurau cu drepturile copilului. Am evidentiat ca sistemul adoptiilor internationale care functiona in Romania nu era departe de o piata a copiilor-marfa, in care prolifera coruptia. De la adoptarea, in 2005, a noului pachet legislativ relativ la protectia copilului si adoptie, prin care adoptia internationala a fost drastic limitata, a inceput, pe plan international, un lobby feroce pentru revenirea la prevederi legale mai permisive, menite sa lase aceasta piata sa functioneze in continuare.
Capitolele din carte care se refera la aceasta perioada le-ati intitulat sugestiv “The year 2005 – Guerilla War” si “The Year 2006 – Open War”. La ce pret se vindeau copiii adoptati international, de a creat atata suparare “oprirea robinetului” din Romania?
Preturile variau intre 10.000-40.000$, fiind mai scumpi copiii mai mici. Chiar si copiii rromi puteau fi evaluati la aceeasi valoare cu cei romani, dar cu conditia sa fie sub un an. Acum, chiar daca preturile ar fi aceleasi, nu se mai pot obtine. Pentru ca, fiind interzise prin lege, orice mijloace de a procura copii contra bani sunt considerate trafic de persoane si sunt aspru pedepsite.
Ce stiti despre cazuri de copii adoptati international care au ajuns sa furnizeze organe pentru transplanturi sau sa fie folositi in industria de pornografie?
Nu era in sarcina mea sa urmaresc asemenea aspecte. Despre transplantul de organe nu stiu ce sa va spun, dar despre pedofilie am aflat din articole de presa ca multi dintre copiii care erau victime ale acestor abuzuri proveneau din casele de copii. Se poate presupune ca piata de copii adoptati international furniza marfa si pentru astfel de cereri. Mai pot sa va spun ca, desi niciodata nu am acuzat pe nimeni, in prezent, din cauza job-ului din Romania, nu mai am postul de functionar al Comisiei Europene.
Mentionati cateva exemple selectate din carte in care sunt prezentate, concret, aspecte legate de mecanismele dupa care functiona sistemul corupt al adoptiilor internationale.
De exemplu, ziua de joi, 2 noiembrie 2000, cand la o intrunire a Delegatiei Comisiei Europene, la Bucuresti, la care a participat si Baroana Emma Nicholson, seful de atunci al Comitetului Roman pentru Adoptii (dl Popescu) a sustinut ca legislatia si sistemul de puncte (creatie a dlui Tabacaru, fostul secretar general al Guvernului, in 1997), dupa care, prin cumulare, un copil era declarat “adoptabil”, erau in concordanta cu Conventia ONU privind Drepturile Copilului si cu Conventia de la Haga, si ca restrictionarea adoptiilor internationale ar fi insemnat discriminare. Afirmatiile sale erau, evident, incorecte.
Si ziua de 8 februarie 2004 merita mentionata.
In seara acelei zile, eram la Bruxelles si Baroana Nicholson m-a sunat de la Bucuresti, unde urma sa sustina o conferinta de presa la TVR. Mi-a spus ca Traian Basescu, pe atunci lider al Opozitiei si primar al Bucurestiului, aflat la inceputul campaniei electorale pentru presedintia Romaniei, tocmai isi incheiase propria conferinta de presa televizata.
Cu acest prilej, distribuise jurnalistilor invitati doua memorandumuri ale Guvernului cu exceptii de la moratoriul instituit asupra adoptiilor internationale. Socant era ca, dupa numele fiecarui copil inscris in memorandumuri ca adoptabil, “prin exceptie”, era specificat si numele unui politician strain care facuse lobby pentru adoptarea internationala a acelui copil, prezentat ca garant pentru corectitudinea respectivei adoptii. Printre cei nominalizati, pe acele liste figurau John Kerry, Edward Kennedy, alti congresmeni si senatori americani, Jacques Chirac, ca si membri ai Parlamentului European. Dar nume-le care aparea cel mai des era cel al lui Romano Prodi, presedintele pe atunci, in functiune, al Comisiei Europene.
Cum comentati aceasta mostra de implicare?
Este o veritabila descriere a presiunii politice. De asemenea, proiecte economice au fost folosite pentru a influenta decizii politice, dupa cum a scris, negru pe alb, dl FranIois de Combert, presedintele Fundatiei Sera din Franta (Sera Romania), foarte implicat in adoptiile internationale.
Considerati ca lobby-ul “feroce” care s-a dezlantuit tocmai cand Romania se straduia sa indeplineasca conditiile de aderare la UE avea ca scop si zadarnicirea acestui demers?
Cu siguranta, da. In afara UE, permisivitatea legislativa este cu mult mai mare. Si un domeniu atat de rentabil financiar precum piata adoptiilor internationale putea recastiga mult mai usor terenul pierdut.
Cei care doresc sa parcurga intreaga carte pot accesa adresa electronica
www.romania-forexportonly.blogspot.com
Expert in domeniu
Care este formatia de baza a expertului in protectia copilului din Romania Roelie Post?
Sunt absolventa a Universitatii din Amsterdam, unde am studiat, in cadrul stiintelor politice, relatii internationale si politica economica, specializandu-ma pe modele sociale in cadrul Uniunii Europene.
Cu ce va ocupati inainte de a vi se incredinta jobul din Romania?
Din 1983 am lucrat ca functionar generalist al Comisiei Europene, pana in 1999, cand mi s-a incredintat, in cadrul Delegatiei Comisiei Europene pentru Romania, sarcina de manager pentru Copii, Minoritati si Societatea Civila.
Ce stiati despre Romania la momentul la care ati primit aceasta insarcinare?
Nu stiam mare lucru despre Romania, iar despre domeniul orfanilor si despre protectia copilului nu stiam chiar nimic. Dar eram un functionar al Comisiei Europene, iar aici functioneaza un principiu asupra caruia unul dintre sefii pe care i-am avut s-a exprimat foarte clar: “Spui ca nu esti un expert? Comisia te plateste ca sa fii expert. Asa ca fii expert pe domeniul care ti-a fost incredintat!”